jurnal de tatic

Am venit din nou la mare, la sanatoriul pentru copii Sergheevka. Faptul că venim aici a treia oară ne dă un sentiment de stabilitate. E drept că am fost mutați în altă cameră decât cea din anul trecut, ceea ce ne-a indus la început o stare ușoară de disconfort, dar după ce am văzut camera, care era dotată și cu o cameră de baie-WC individuală, ne-am liniștit. Unde mai pui că avea și priză de curent. E dosită de soarele amiezii și vacarmul discotecii de seară. Oamenii au de ce să fie mulțumiți aici: trei ori pe zi au mâncare pe săturate (în funcție de dieta prescrisă) și o gustare la chindii, proceduri cu nămol, masaj, fizioterapie, băi, ceai de plante, apă minerală, inhalații, salină, aromaterapie etc., mare dimineața și după masă, iar seara discotecă... Unii dintre ei au fost între timp stricați de luxul flexibil al hotelelor all inclusive – îi poți vedea cum își revendică dreptul la confortul pe care cred că îl merită. Dar directorul sanatoriului i-a avertizat de la bun început pe toți că aici nu e hotel, ci sanatoriu, cu regim de spital, ceea ce înseamnă în primul rând tratament aplicat de specialiști, și disciplină... A mai spus un lucru care ne-a mirat puțin: că ar fi un sanatoriu pentru săraci, așa că să nu ne așteptăm la un confort excesiv. Eu aș spune că oamenii care se odihnesc și se tratează aici sunt mai degrabă exponenți exemplari ai clasei muncitoare, cu mame și uneori tați cu copii care au nevoie de odihnă și tratament binemeritate, după un an de muncă asiduă. În acest sens, sanatoriul este corespondentul perfect al societății socialiste, la fel cum hotelul all inclusive este o emanație a societății liberale. Hotelul all inclusive creează cel puțin iluzia alegerii individuale și plăcerea de a fi servit unor clienți care au lucrat anul împrejur în condiții exact opuse. În sanatoriu, în schimb, beneficiarul este întâi de toate un pacient căruia medicul îi prescrie un regim de tratament în care totul: procedurile, mâncarea, băutura, dar și soarele, marea și chiar și discoteca de seară devin elemente ale unui sistem terapeutic. Am căutat așadar să ne acomodăm cât se poate de armonios cu acest sistem pentru a extrage maxime beneficii indiviuale și satisfacții secundare. Peste ani, copiii vor fi fiind, probabil, nostalgici după acest loc, cum am fost și eu față de tabăra de odihnă de la Carolina-Bugaz, repartizată părinților prin sindicatul Ministerului de învățământ, situată tot pe aici prin preajmă, amenajată cu căsuțe de lemn, cabine de duș comune și o cantină încăpătoare la care ne aprovizionam la fiecare mic dejun cu tartine de biscuiți cu unt pe care îi luam cu noi la plajă.