jurnal de tatic

Kira ne roagă mereu să-i spunem povești. Pe barcă plutind spre plajă și înapoi, la proceduri, la somnul de amiază și la culcare seara. De la o vreme, preferatele ei sunt poveștile cu vrăjitoare. Cu o vrăjitoare rea. Vrea povești de groază și cu suspans. Noi o menajăm și îi spunem povești cu vrăjitoare, dar cu conținut moralizator și happy end. Uneori, Kira se prinde că trișăm și se enervează, vrea povești straș-ni-ce! Și atunci mai băgăm elemente horror, pe care le modulăm cu manifestări de curaj și cu puterea de acțiune a personajei principale – o fetiță de patru ani, care are o soră mai mare, un tată și o mamă. Vrăjitoarea e perfidă și rea, dar este înfruntată de curajul tinerei personaje, ajutată de sora mai mare și uneori de părinții ei. Kira ascultă cu sufletul la gură, dar când se sfârșește povestea, mereu ne comandă alta și apoi alta pentru a amâna ora de somn... Gata, Kira, lasă-ne și pe noi cu poveștile noastre...