Ieri am mers la bunica Maria. S-a pregătit de praznic – ca acum opt ani a murit tata socru. E minunat
că atâta timp după ce au plecat dintre cei vii, morții continuă să adune
familia și comunitatea. Dar pentru Kira și Voica, vizita a avut un alt rost.
Alisa, mâța bunicăi, a fătat trei motănași. Bunica le-a pregătit din timp
așteptarea. I le arăta prin Skype învîrtindu-i în palmă în timp ce Alisa se tot
întindea la ei, vădit îngrijorată. Mama Maria nu a avut niciodată vreo
afecțiune pentru pisici. Alisa, iar înainte de ea motanul Alic, erau mereu
fugăriți din bucătărie, suspectați de fiecare dată de cele mai perfide
intenții. Acum, însă, bunica Maria s-a transformat, de dragul nepoatelor,
într-o crescătoare de pisici afectuoasă și grijulie. Planul Voicăi, încurajată
de Aurelia, era să o convingă pe bunica Margareta și bunelu’ Ion de a lua la ei
unul din pisoii Alisei. Împreună cu Aurelia pregătiseră agumentul 1 (vor avea copiii cu ce să se joace), argumentul 2 (pisica va prinde șoareci) și argumentul 3 (le
va ține și buneilor de urât). Dar dacă nu vor asculta de niciun argument? Atunci
voi plânge foarte tare, a amenințat Voica. Sper buneii să fie cuminți și să asculte
de toate cele trei argumente, ca să nu fie nevoită Voica să-și scoată artileria
grea (plânsul).
