Botezul Kirei. Am avut măcinări etice. Mă
gîndeam la liberul arbitru al Kirei pe care îl încalc, la instituția bisericii
(nu mă refer la biserica din ceruri etc.), pe care o cred coruptă din toate
punctele de vedere, la tot alaiul de ritualuri și texte religioase pe care nu
le vreau fondatoare pentru copilul meu... Nu mi-am depășit îndoielile, dar pînă
la urmă am acceptat să particip. Îmi dau seama că, de fapt, acest ritual și
altele, dincolo de litera și fapta lor, adună și sudează comunități. Iar Kira
va decide ea însăși, mai tîrziu, dacă va fi sau nu creștină. Cel puțin pot
spune că și ea și eu, și cred că și ceilalți membri ai familiei, cumetri și
nași, ne-am simțit bine în această experiență. A fost cît se poate de
simplu.
