Voichița a făcut din nou pasiune pentru balet. Mulțumită lui Marc, noul ei coleg de grădiniță și mentor de balet. Seara vine acasă animată de gîndul de a mai privi o bucată din filmul Balerina și apoi a-și îmbrăca costumul de balerină, a-și pune încălțămintea de balerină și de a dansa Lacul lebedelor (altceva nu merge pentru dans). Dimineața se duce însuflețită la grădiniță pentru că Marc o va antrena din nou să danseze, să pună corect picioarele și să facă salturi cu piruetă. Pentru ea nu e principial că Marc se întreține reușit și cu alte fete, iar cu una din ele chiar se și pupă cu regularitate, ba chiar, dacă se adeveresc zvonurile, se și va căsători. Ceea ce contează cu adevărat este că el o va învăța să fie o balerină, iar ea îi va fi o elevă pasionată și silitoare. Și ce dacă a refuzat să mai meargă la două cercuri de dans. Încercăm să o convingem că va putea merge din nou la un cerc de dans – de balet!, dar ea rămîne prudentă. Și la ce i-ar trebui acum un cerc de dans, dacă îl are pe Marc?
PS: Cîteva zile mai tîrziu l-am văzut pe Marc și am tresărit de parcă aș fi văzut o vedetă. Era cu bunică-sa. Am vrut să intru în vorbă cu el și totuși am ezitat dacă să-l întreb pe el direct sau pe bunica: Marc merge la școală de balet?... Marc, mergi...? - Nu, - îmi răspunde el repede, fără să stea mult pe gînduri. - Dar Voichița crede că da... - Păi da, eu i-am păcălit pe toți. După asta a urmat o discuție destul de tipică, susținută de adulții de față (în principal, eu și bunica) despre de ce nu e bine să minți. Am întrebat-o apoi pe Voichița dacă știa că Marc nu merge de fapt la nicio școală de balet. Da, m-a păcălit și pe mine. Dar el chiar dansează frumos!
