Vineri seara am reușit în sfîrșit să ducem fetele la bunei, la Mugurel.
Am vrut să o ducem pe Kira mai devreme, dar pentru că avea varicelă buneii au
preferat să nu riște, nefiind siguri dacă au avut vreodată vărsat de vînt și deci
dacă sînt sau nu imuni. Mi s-a părut un argument îndoielnic că n-ar fi avut vreodată
așa ceva, dar le-am respectat rezerva.
Am avut parte de două zile pline: somn strîns, trezit tîrziu, mic dejun
cu terci cu lapte (asta o fi un fel de sindrom Stokholm...), lucru intens și con gusto pînă la 5, plimbare în
parc și film seara. A doua zi la fel, cu sport după amiază. După cîteva
săptămîni de varicelă și de stat acasă cu copiii, ne-am pus și noi sănătatea la
încercare. Cînd am mers la medic să-i spun că îmi simt inima, mai ales în
ultimele zile, cardiologul s-a uitat pe cardiogramă, mi-a măsurat pulsul,
tensiunea, m-a ascultat și apoi a tras concluzia, stranie după mine, că durerea
pe care am simțit-o nu e de la inimă, ci de la altceva, poate de la spinare... Și inima Aureliei bătea normal, deși ea părea să o convingă de
contrariul. Preventiv ne-a prescris la amîndoi un tratement cu valeriană și
magneziu. Vreo două zile înainte de asta am umblat cu nevastă-mea botoși, de la
faptul că eu nu am fost de acord cu felul în care Aurelia înțelege să-și educe
copiii. Totuși, problemele de sănătate ne-a solidarizat și ne-a împăcat. Am
mers de mînă la farmacia de vizavi și ne-am luat medicamentele, acolo unde
altădată ne cumpăram prezervative. Pînă la urmă, două zile fără copii au avut
un puternic efect terapeutic. Așa încît de duminică seară putem să înfruntăm
din nou o săptămînă plină și zgomotoasă.Cînd am ajuns la vilă, la părinți, Voica și Kira ne-au întîlnit cu un fel de rezervă. Voica zicea că mai bine rămîne decît să meargă iarăși la grădiniță. Au preferat să se joace cu bunelul, cu care ar fi mai interesant de jucat decît cu mine. La insistențele noastre de a ne îmbrăca și a merge spre casă, Voica ne-a poreclit „răuleii” – bunica e bunica, bunelul e bunelu’, iar eu cu Aurelia sîntem răulelu’ și răulica. Dar am acceptat-o și pe asta. Avem o rezervă consistentă de bunăvoință și răbdare, pe care nu vrem să o irosim cu mici ciorovăieli. Mîine e luni. Ne așteaptă o săptămănă lungă.