O primă zi de primăvară cu totul deosebită. Toți
și-au pregătit din timp mărțișoare. Voica pentru mama,tata, Kira, bunica,
bunelu, bunica, doamna Olga, doamna Maria, domnișoara Ecaterina, Dașa, Iulia,
Francesca... Mama pentru tata, Kira, Voica... Tata pentru mama... Kira... n-a
avut niciun mărțișor. Un mic incident perturbă echilibrul pregătirilor. Tata
își cumpără un costum sportiv din shorts și tricou de la o marcă autohtonă căreia a vrut să-i dea un credit din considerente de patriotism economic. Mama îi
atrage atenția că respectivul costum îi stă aiurea și trebuie să-l întoarcă de
unde l-a luat. Tata are o idee mai grozavă – să-l schimbe pe un tricou-cămașă
pentru femei cu ornament în stil mărțișor. Disdedimineață un nour de excitare
și complicitate în aer. Voica și mama uneltesc ceva mărțișoare. Tata se
înfățișează cu cămașa-mărțișor. N-o să port asta, nu e clar? – îi replică mama.
Te rog să o dai înapoi... Nu vreau să port tricouri doar pentru casă și mers la
grădiniță. Vreau niște haine normale, pe care să le port cu plăcere cinci ani.
Tata cu Voica rămîn mască. Kira încearcă să-și desprindă mărțișorul cu putere.
Lasă mărțișorul, Kira! De ce rupi rochița, Kira?! Tata îi dă singurul său mărțișor
Voicăi – ea e cea mai bucuroasă de mărțișoare. Apoi își ia mobilul, se duce la
WC și pornește zgomotos aeresitoarea. Cînd iese din WC, Voica îi șoptește că
mama vrea să probeze cămașa-mărțișor. O îmbracă. Ți-ar plăcea să mă vezi așa?
Nu vreau să te văd cu fața asta, cu siguranță. La micul dejun, Kira încearcă
din răsputeri să se elibereze din scaunul ei de bebe. Voica trage de timp cu
tartinele în față, apoi își uită pastilele pe masă. Tata bagă în el cu poftă
brînză de vacă și colțunași leneși ca să-i ajungă proteine pentru sport. Mama rămîne
fără mărțișor. Spre seară, tata și Voica apar în cadrul ușii cu un buchet de flori
galbene ca un soare. O primă zi de primăvară cu totul deosebită.
