Încă o zi (fără tine). Destul de liniștită, până la urmă. Încercăm să ne ținem de rutină: mâncăm pe la 18:00, până la șapte jucăm Ligretto sau H. Potter. Plimbare în grup cu câinele. Igiena de seară, masaj etc. și culcare. Apropo de Ligretto: am câștigat pentru prima oară. Primul loc. Învingătorul obișnuit lipsă. M-a avantajat și că am insistat să recalculez bilanțul făcut de Voica. Nu știu, o fi făcut vreun lapsus, dar mi-a numărat cu 10 pucte mai puțin (aș fi ieșit pe locul doi, după Kira). Kira o tot jelește pe Luna: crede că aceasta suferă de dorul tău: ți-i dor de mama, da? – și o mângâie. Și cred că are dreptate, doar că nu spune. E drept că mai plânge uneori după falșii ei copii. Noaptea a ieșit din cameră, și-a adus copilul, adică mingea galbenă, și s-a culcat din nou lângă mine. Cred că responsabilitatea ei de falsă mamă o face să uite de dorul ei pentru falsa ei mamă. Dimineața mai stau vreo juma de oră după ce pleacă fetele, strâng masa, plimb câinele... Când m-a văzut Hausmeister-ul că intru la 8:15 în Institut se uita de parcă mirat la mine – chipurile, ce, n-ai auzit ceasul?
