jurnal de tatic

O iau pe Voica de la grădiniță. Mă roagă să o las trei minute să se ma joace cu prietenii. Remarc, în trecere, vreo trei băieți pe lîngă Voica. Mergem la magazin. O vînzătoare mă felicită galant, după ce-i iau ouăle, cu sărbătoarea... Care? 23 februarie! A, ziua armatei sovietice, devenită tradițional ziua bărbaților, un fel de corespondent masculin al lui 8 martie – ziua mamelor și a tuturor femeilor, desigur. Ah, da... Mulțumesc. Credeam că mă felicită cu ziua lui tata! Vînzătoarea zîmbește, oarecum descumpănită de reacția mea, probabil neadecvată. În drum, Voichița îmi spune că azi la grădiniță au sărbătorit ziua bărbaților. Asta chiar e bună... Cu ocazia asta, Voichița mi se destăinuie, aproape în șoaptă: știi..., un băiat mă iubește, îl cheamă Kiril. El de fiecare dată cînd mă vede, mă pupă. Și îți place?, o întreb eu. Da!, de parcă ar spune: Da, firește. Și acum s-a apropiat de mine și mi-a spus că nimeni nu vrea să-l pupe, de ziua bărbaților. L-am pupat. Hm, și i-a plăcut? Da! Mai ai prieteni din ăștia? Păi da, Marcu! Și te pupă și el? Nu... Dar îți place de el? Da... Îl iubesc. ?! Chiar? Și pe Kiril? Îl iubesc și pe el. Îi spun că de obicei iubești o singură persoană și poate ar trebui să se decidă. Pe cine iubești mai tare, Voica? Pe Marcu și pe Kiril. Nu înțelege de ce trebuie să tranșeze, pe unul ori altul. După un moment, mă întreabă dacă și eu iubesc pe cineva. Da, pe Aurelia, îi spun pe un ton semiclandestin. Ah, da și, din nou în șoaptă, pe Voica și pe Kira... Ha, ha, știam eu! E greu să o mai miri cu ceva, din cîte pare. E cam devreme să fii așa blazată, Voica. Dar nu iubești pe cineva de la lucru sau de undeva? – mă întreabă ea, iscoditor. Nu, Voichița, o iubesc doar pe mama ta. Vichița părea puțin decepționată că nu am nicio taină să-i mărturisesc. De ce ar trebui să mă desfac pe bucăți?