O sîmbătă plină, de dimineață pînă seara. Am mers mai întîi cu Kira și Voica
la Andy’s Pizza – am băut o cafea cu lapte și biscuiți și ne-am jucat, apoi am
mers la Ram-Zam-Zam – un teren de joacă în interior. Mai ales Voica părea cam
exaltată –o atrăgea mereu pe Kira în jocurile ei, cam versatile, după cum îi e
și firea în aceste situații. La un moment dat, a luat-o pe Kira de mînă și au
început a sări de pe un tobogan gonflabil direct pe podea. I-am interzis să
facă asta – ar putea ușor să-și frîngă ceva la cădere. Ea totuși a continuat.
La a doua încercare m-am opus și a căzut pe o parte. I-am spus atunci că dacă
nu respectă regulile de securitate (e drept, stabilite de mine ad-hoc), trebuie
să mergem. Oricum, era aproape ora de plecare la cercul de dansuri de la
centrul „Curcubeul” – o instituție-fosilă din perioada sovietică, în care toate
cercurile pentru copii au rămas gratuite – o adevărată sărbătoare pentru
părinți și copii. Pe drum a reînceput vechiul refren al Voicăi că nu vrea la
dansuri. Și anul trecut a încetat să mai meargă la dansuri, la un cerc cu plată
din apropierea grădiniței, pentru că nu a mai vrut și gata, deși plătisem
pentru o lună înainte. De data asta i-am explicat că sînt lucruri în viață pe
care nu doar le facem din simplă plăcere, ci și mai ales pentru că trebuie, de
exemplu munca (pentru adulți) sau școala și grădinița pentru copii. Iar
dansurile sînt un lucru necesar, pentru că îți antrenează corpul, îi dă
plasticitate etc. Nu știu dacă a înțeles argumentul, dar cu siguranță a
înțeles că trebuie să meargă la dans, că nu are încotro. După dans, ne-am dus la
un magazin și i-am cumpărat costum de dans: tricou negru cu chilot și fustiță albă.
Zicea că anume așa vrea pentru că a mai văzut la o fată și i-a plăcut pe dată. Costumul
de dans, care m-a costat ceva bani (310 lei + 90 lei pantofii de dans), a jucat
ca un argument în plus că nu mai poate da înapoi. Toate bune, dar în povestea
asta lipsea ceva, probabil puțină pasiune. Spre seară găsim un film animat,
„Balerina”, despre o orfană care evadează din internatul ei și ajunge la Paris,
la Opera (Garnier) unde, școlită de o fostă maestră de balet, acum dereticătoare,
ajunge cea mai bună dansatoare și este selectată pentru a juca în „Spărgătorul
de nuci”. L-a privit cu sufletul la gură, iar după film îi dădea ghes Kirei cu
trucuri de balerine. Pentru ca să le mai potolim însuflețirea de dansatoare,
le-am pus „Spărgătorul de nuci – Valsul florilor”. N-a fost ușor, dar au mers
pînă la urmă la somn. Pun pariu că Voica va visa că dansează balet pe scenă. Sau
poate va fi visul nostru, al părinților?
PS: Dimineața Voica mi-a confirmat presupunea: chiar a visat o balerină dansînd.
PS: Dimineața Voica mi-a confirmat presupunea: chiar a visat o balerină dansînd.