Kira îmi aduce o rochiță cu falduri și franjuri, moștenită de la Voica,
și mă roagă să o îmbrac. Mă mir de această alegere pe așa o vreme, dar îi
satisfac dorința. După ce o îmbrac, Kira se duce la oglindă, se învîrte
admirîndu-se și spune de cîteva ori: Kiia fumoasă. Mama nu fumoasă. Am rămas cu
Aurelia cu gurile căscate. E adevărat că dăunăzi, cînd au mers toate trei la
piscină, Voica și Kira au reușit să-și lăcuiască unghiile (de la mîini și
picioare), să-și vopsească buzele, s-au gătit în cele mai alese straie și și-au
pus ochelari de soare. Pe cînd Aurelia a ieșit cu părul strîns în grabă la
spate, cu aceeași pantaloni cu care umbla prin casă și pe de asupra și-a uitat
costumul de baie acasă. Chiar și așa, Kira, te-ai angajat într-o competiție
inegală. Dar timpul va lucra de partea ta. Ne revedem peste un sfert de veac...
