De cîteva săptămîni, Voichița se trezește greu
dimineața, deși se culcă la timp (pe la 21.00). Nu știm ce să mai facem ca s-o
trezim la timp și fără scandal, să mai și mănînce poate ceva înainte de micul
dejun la grădiniță. Nu a mers pînă acum nici cu bombonica, nici cu
amenințările. Seara promite că se va trezi de una singură, de bună voie.
Dimineața, însă, se repetă același scenariu. Jumătate de oră trezirea, cu
masaj, cîntece, joacă, hîrjoneală și ciocniri cu Kira etc.
***
Seara am mers cu Voichița la patinoar. Nu prea
știe să-și țină echilibrul și cade des în fund. Îi tot spun cum să stea pentru
a cădea mai degrabă în față decît pe spate. Dar îi place foarte mult. După ce
am ieșit, am convenit să mai venim săptămîna viitoare. Marți sau joi, cînd nu avem
dansuri, iar eu nu am sport. Marți, - zice Voica.
***
În drum spre casă, Voichița îmi spune:
-
Tata, știi ceva?
-
Ce?
-
Știi că... la bătrîni uneori le
crește dinți de aur?...
Îi povestesc seara această spusă a Voichiței
Aureliei. Ea rîde și apoi o postează pe Facebook. Mi se laudă cîte like-uri a
acumulat. I-am zis că mai mult n-o să-i povestesc nimic. De ce? – se miră ea.
Pentru că îți faci tu proprietate intelectuală din ce-ți povestesc eu. Să stai
tu cu Voica și să-i pîndești toate perlele... – o fac eu pe supăratul.