marți, 17 aprilie 2018
La ultima ședere la bunei, Voica a desenat și a discutat pe teme filozofice, existențiale. Mai întîi a desenat o floare cu diverse rosturi ale ei în viață: florile în cîmpie, floarea dăruită, floarea care moare (cu capul în jos). Apoi a discutat cu bunelu’ despre rostul omului în viață și despre fericire. – Tu, bunelu’, ce rost ai în viață? – Hm, grea întrebare îmi pui, Voica, dar tu, care crezi că e rostul tău, îi întoarce el întrebarea în chip maieutic. – Eu..., păi mie îmi place să cînt, să dansez... Dar spune-mi tu, bunelu’... – Păi uite, cred că am și eu cîteva rosturi bune în viață: am niște studenți pe care îi învăț și pe care îi ajut să-și caute rostul lor în viață, mă joc cu voi, nepoatele mele dragi... Voica a rămas puțin visătoare, de parcă ar mai aștepta un rost în viață încă nespus și neștiut nici de ea, nici de bunelu’. – Bine, acum vreau să te întreb și eu ceva, – o întreabă bunelu’ pe Voica pe același ton socratic, spune-mi: ce înseamnă pentru tine fericirea? Voica stă cîteva clipe pe gînduri și apoi spune: Fericirea e cînd nu ești lacom, dar îți urmezi mereu dorința. Iată o definiție frumoasă a fericirii, de la care ar trebui să învățăm cu toții, și mic și mare, își spune bunelu’.