În Finlanda sunt 3,3 mln de băi sauna la o populație de 5,6 mln. E considerat normal să ai o sauna în apartament și neapărat una în casa de vacanță. Azi am avut chef de o saună și m-am uitat pe lista băilor disponibile în cartierul în care locuiesc, Espoo. Mi-a atras atenția Bodom Bar & Sauna. E un local pentru fani death metal. Pe partea de bar pare totul clar; sauna e, însă, specificul locului. Mi-am imaginat cum ar putea să arate așa un local. Mă vedeam cum îmi fac drum cu coatele spre saună printr-o ceață de fum, smulgându-mă din înghesuiala unor tipi pletoși și beți, într-un zgomot de infern, pentru a ajunge în semiobscurul unei băi colcăind de inși ciudați. Localul era aproape pustiu la acea oră. Din boxe se prelingea un Obituary melancolic, de atmosferă. Mi-am dat seama că imaginația mea a rămas înghețată în anii 90, căci cei care pe atunci ascultau Napalm Death, acum sunt tați de familie, bine trecuți de 40 și lucrează de la oră la oră. Iar duminică seara merg la Bodom, beau o bere, fac o baie și apoi vin acasă la copii și nevastă. Pentru tipa de la bar cu cercel în obraz, muzica barului e pe semne ceea ce pentru alde mine, pe vremuri, era Elvis Presley sau John Lennon. În baie, totul nou, nichel. Doi tipi vorbesc între ei finlandeză, alții doi în engleză. La un moment dat, am început a vorbi cu toții, pe toate sensurile. În sauna se creează relații, se clădesc comunități, nasc și mor oameni. Unul din tovarășii mei de baie zice că mamă-sa l-a născut într-o sauna. Acum predă entrepreneurship la Universitatea din Helsinki. Celălalt e francez, lucrează în IT, a lucrat până nu demult la Moscova și s-a mutat aici de când a început războiul. A fost și pe la Chișinău acum ceva ani. Ne încălzim bine-bine și ieșim pe terasă afară, la 10 grade ger. Aburim ca niște cartofi fierți. Apoi ne întoarcem în baie, aruncăm niște căușe de apă pe pietrele încinse și ne lăsam înghițiți de norul de fierbințeală. Finlandezii îi spun acestei călduri, afectuos, löyly. Ieșit din baie, în bar sună în surdină un Scream bloody gore, urlat cu jale de Chuck Schuldiner pe când era tânăr și în viață. Ieșit la aer, tușesc în mănușă pentru a-mi drege gâtul și mă îndrept spre metrou.
