De câteva luni a bătut peste glob molima. De o lună a venit și la noi. Nu
știm cum ne va schimba viața, dar a și început să ne-o schimbe. Bunăoară, toate
instituțiile de învățământ și-au suspendat activitatea pentru două săptămâni,
deocamdată. Un fel de vacanță anticipată pentru elevi și un concediu pentru
cadre didactice și alți angajați. Dar, se știe, vacanța copiilor anunță un
angajament full-time al părinților, mai ales că experții recomandă să scutim de
astă dată buneii de grija nepoților. Așadar, Kira și Voichița nu mai merg la
grădiniță și la școală, iar eu nu mă mai duc la universitate. #stămacasă, cum se
spune. Ca să ne facem mai plăcut și mai cu folos statul acasă, ne-am făcut o
listă de lucruri de făcut, iar Voichița și-a redeschis agenda zilei în care a
repartizat pe ore ce va/vom face în cursul zilei: la 8.00 – micul dejun, 9.00 – teme de școală
individual (pentru toți doritorii, inclusiv Kira), 10.00 – TV – 1 oră pe zi;
11.00 – jocuri; 12.30 – prânzul; la 13.00 – ora de somn pentru Kira, desen și
alte activități pentru Voica, la 15.00 – ceai și gustare, 16.00 – plimbare la
pădure, 17.00 – teme individual, 18.00 – gimnastică acasă (cu tata), 19.00 –
cina, 20.00 – baia/ igiena de seară; 20.30 – povestea de seară și 21.00 –
culcarea.
În locul poveștii de seară, în unele seri e programată „masa urșilor”
și/sau audiere de muzică clasică. Masa urșilor e o invenție a Voicăi în
colaborare cu bunelul Ion și a apărut pentru prima oară la buneii de la
Mugurel, firește. Masa urșilor e un fel de șezătoare în care participanții –
membrii familiei – sunt invitați să inventeze și să spună povești, poezii și
cântece. Un element ritualic din aceste șezători e farfuria cu bunătăți – nuci,
stafide, bomboane și biscuiți pe care le servesc mesenii pe măsură ce spun
povești. Presupunem că anume acest element face masa urșilor deosebit de
atractivă pentru Voica și Kira. La început, masa urșilor nici nu putea fi
concepută decât la Mugurel. Voica spunea că la apartamentul nostru de pe
Studenților nu am avea destul spațiu pentru a organiza masa urșilor (!). De la
o vreme, am început a organiza și la apartament asemenea mese. Iar când a dat
peste noi carantina, masa urșilor a devenit o petrecere a timpului nelipsită,
un fel de Decameron, în aceste vremuri grele de carantină. Față de felul în
care erau organizate mesele urșilor la Mugurel, Voica a introdus cu timpul o
invovație care a subminat destul de mult plăcerea jocului: spiritul de
competiție. Toate probele de povești, poezii și cântece erau organizate sub
formă de concurs. Fiecare dintre noi urma să-și susțină proba, iar la sfârșitul
mesei urșilor ne votam preferințele la cele trei probe (unul din participanți,
altul decât votantul). Atunci când câștiga Voica, Kira era frustrată, iar când,
dăunăzi, a câștigat Kira, Aurelia și eu (pentru probe diferite), Voica a tras
un plânset magistral. Din acel moment, am uzat de dreptul patern de veto și am
abolit autoritar orice formă de concurs din masa urșilor. Mai degrabă, am
revenit la echilibrul inițial, stabilit la Mugurel.