vineri, 23 martie 2018

De la o vreme, Kira nu-și mai reține pipele la grădiniță. Poate că a luat exemplu de la colegii ei mai puțin abstinenți. Sau uită să se ceară la oală înainte să o fure somnul de amiază? Ieri a făcut și la grădiniță, după somn, și acasă. După obiceiul format recent, la o bucată de noapte Kira se mută în patul nostru. Aurelia evadează la un moment în patul Kirei. Spre dimineață, Kira mă trezește: mama, mama, învelește-mă”. Am învelit-o, dar ea s-a sculat după cîteva clipe și s-a dus la mamă-sa în patul ei de copil. Am adoptat mai nou o nouă metodă de somn: cînd vrea mușchiul ei, Kira se mută în patul nostru. Pînă vine dimineața, în patul nostru se întîmplă o rocadă halucinantă: seara mă culc eu cu Aurelia, pe la miezul nopții vine Kira și dormim în trei, apoi Aurelia se mută în patul Kirei, după un timp Kira se trezește și se duce la mama ei în patul ei. Spre dimineață, Aurelia se întoarce în patul nostru. Într-un final, revine și Kira în patul nostru conjugal. Cei mai statornici sîntem eu și Voica, care rămînem pînă dimineață în patul cui ne are.
Dimineața, mă trezesc. Partea Aureliei e pustie, pun mîna și dau de o porțiune jilavă. Miroase a pipi. Vreau să-i explicăm Kirei să meargă altă dată la toaletă, să se ceară de fiecare dată. Pornesc să spun fraza de avertisment, dar din gură îmi răsare: Kișa... Am fuzionat Kira și „nu te pișa”. Am rîs toată ziua de această vorbă de duh. Chiar și Kișei, pardon Kirei, îi venea să rîdă.