O întreb pe Voichița dacă vrea să meargă să o vedem pe
bunica Margareta la spital (i s-a făcut rău azi, după ce a fost la Voica la
matineu, cu bunelu’). Se uita cu Kira la desene animate despre Bobiță și
Buburuză. „Nu, trebuie să mă culc la 9, nu mai tîrziu.” Am înțeles, deși nu era
decît ora 17.00. După ce s-au terminat desenele, mai exact cînd Aurelia și-a
recuperat telefonul, am mers la bunica. Se simțea rău. Voichița, în schimb, a
transfigurat-o. Zicea că „bunica era foarte frumoasă, așa cum e întotdeauna”.
