Ieri seara m-am întors de la Paris, unde am participat la
un eveniment important cu oameni importanți. Le-am pregătit fetelor surprize –
la toate: set cu agrafe de prins părul în formă de Hello Kitty pentru Kira
(poate o să-i placă în sfîrșit să-și prindă părul? – e, totuși, cu mau...), set
cu inele cu pisici și iepuri pentru Voichița – și-a făcut o feblețe precoce pentru
bijuterii, săpune parfumate cu lămîi, măsline și verbină pentru Aurelia. Și, desigur,
Camambert și Bleu d’Augur – astea-s pentru mine. Mi-a părut la un moment dat rău
că nu le-am luat un lego sau ceva care să le dezvolte abilitățile de a construi,
de a crea și de a face conexiuni. Am preferat, ireflexiv, să le iau cadouri „de
fete”, care s-ar bucura de un succes sigur. Și s-au bucurat. În schimb, ele mi-au
pregătit surprize mai inteligente. Voica mi-a pregătit un clit de scrisori și felicitări
cu multe inimi și „tata te iubesc”. Kira e la bunica Maria. Iar Aurelia a mai făcut un film de familie:
2016, despre viața noastră la București și apoi din nou la Chișinău. E minunat cîte
lucruri frumoase am reușit să facem împreună într-un an. Doar un an în urmă, dar
suficient ca să ne facă nostalgici. La anul vom fi, sper, nostalgici la
filmul 2017.
