marți, 10 octombrie 2017

Azi ar fi trebuit să fiu la o conferință la București. Am și bilet de avion. Dar m-a apucat o răceală cu tuse dureroasă din piept, cu febră molcomă și tot tacîmul. Istoricul bolii este că m-am dus la sport cu bicicleta și cînd am ieșit, fiind transpirat, m-a suflat vîntul. Eu zic că m-a luat frigul mai ales pentru că, încă vreo două zile înainte, am fost la rudele Aureliei la Baimaclia și acolo, de, ca în vreme de tulburel, dă-i cu sticluța pînă-n ziuă, gîl-gîl-gîl... Și așa mi-am șubrezit nițel sistemul imun, dezobișnuit cu băutura. O altă versiune a anamnezei este că Aureliei nu i-a plăcut deloc că am acceptat să particip la o conferință de ziua nunții și chiar m-a somat  să renunț, că nu e capăt de lume, că nu e ultima conferință... I-am zis că e o conferință importantă și că am și bilet de avion. Și atunci a apărut răceala. La început pe tăcute și apoi brusc s-a cățărat cu tot cu ciubote în căile mele respiratorii. N-am mai avut așa răceală de mult. Nu așa. Treceau zilele, dar ea tot nu trecea. La un moment dat, Aurelia îmi spunea că nu sînt deloc serios că nu mă adresez la medic, a început a se teme chiar să nu mor. Asta chiar m-a făcut să mă simt mai bine, mai sigur de valoarea proprie. Credeam că numai la răcelile copiilor o apucă panica să nu-i moară odraslele. Cînd am ajuns în ajun de 10 octombrie și i-am zis că gata nu plec, i-am sugerat să-mi scoată acele din păpușă. S-a făcut că nu-mi înțelege gluma. Abia cînd s-a făcut 10 octombrie dimineața și am rămas cu biletul de avion nefolosit, mi s-a făcut mai bine.
Pe după amiază, am luat-o pe Voica de la grădiniță și am mers la turnul de apă să vedem orașul de la înălțimea zborului de pasăre. Apoi ne-am plimbat în parcul comsomoliștilor (actualul Valea morilor), la Rotonda și am făcut poze, ca pe vremuri, cînd eu eram cel mic și mă duceam acolo cu tata și mama. La întoarcere, am vrut să mergem la o cafenea, dar am zis că e cam tîrziu și mai bine ar fi să comandăm sushi acasă, iar pentru că comanda de sushi ar fi venit prea tîrziu, am renunțat și la asta, în schimbul unei cine improvizate cu te miri ce-am mai găsit în frigider.
A doua zi aflăm că i-a venit rîndul Kirei să se îmbolnăvească. Sper să nu se chinuie ca mine. Ea, cel puțin, e inocentă.